II. PREZENTARE GENERALĂ

1. Introducere
2. Istoric al cercetărilor
3. Ctitori
4. Pictori-zugravi
5. Iconografie
6. Stilul brâncovenesc
7. Glosar

GLOSAR.

A
Alixăndria - roman popular ce ilustrează viaţa lui Alexandru cel Mare.
Ana - sibilă-proorociţă, din seminţia Aşer. Îmbrăcată simplu sau îmbinând moda orientală cu cea occidentală, sau dimpotrivă păstrătoare a portului popular, proorociţa apare pe frizele [1] edificiilor de cult ţinând ceva în mână sau cu pasul dansant.

B
Baltazar- rege din Arabia, unul dintre cei 3 regi-magi(vezi magi) care au venit să se închine copilului Iisus.
Buna Vestire - scenă religioasă în care Mariei i se vesteşte faptul că va naşte pe Fiul Domnului.


C
Calipso- nimfă, sibilă, filozoafă, personaj cu atribute morale ce opune păcatului, virtutea. Apare pe frizele bisericilor odată cu răspândirea textelor scrise în Ţara Românească. Veşmântul pe care îl poartă în picturile murale pun în evidenţă graţia, mişcarea şi în acelaşi timp dorinţa pictorului de a o propune ca un model social, dar şi ca ideal de feminitate.
Ceasurile solare - reprezintă cea mai subtilă legătură între thanatos şi filozofia vieţii, ceasul solar ce numără orele vieţii în chip de „memento mori" (nu uita că vei muri).
Ceata îngerilor - reprezentată de îngerii ce "păzesc" fără arme, obştea satului, oastea pământeană etc.
Cinegetica (pseudocinegetica) - vânătoare simbolică, vânătorul fiind de fapt simbol al libertăţii şi deţinător al unor virtuţi deosebite. Scenele cinegetice (goana unor ogari, vânătorul, scene de vânătoare) şi reprezentările animaliere se întrepătrund, reprezentarea animalieră face o trimitere la om, la valorile morale ale acestuia.
Cheia înţelesului sau Cliuci - traducere a mitropolitului Varlaam la 1678 şi celebră lucrare ortodoxă a secolului al XVII-lea ce cuprinde învăţături religioase morale, explicând texte din Evanghelie (http://www.cimec.ro/Carte/cartev/cstraine/dec/cv104.htm.).

D
Didahiile - opera principală a lui Antim Ivireanu (1660-1716), cuprindescrieri ecleziastice de o valoare deosebită, ce cuprinde treizeci si cinci de discursuri.
Ducipal- calul lui Alexandru, inorog.

E
Esop- fabulist grec
Esopia (Fabulele lui Esop) - text, sursă literară ce cuprinde alegorii animaliere ce reprezintă trimiteri la slăbiciuni şi virtuţi umane care se confruntă întocmai ca în lumea fabulei.
Evanghelia lui Nicodim - literatură apocrifă (scriere cucaracter popular ce încearcă să completeze unele date absente din cărţile canonice ale Noului Testament. Aceste scrieri sunt cărţi necanonice, cu origine şi autori necunoscuţi). Evanghelia lui Nicodim cuprinde amintiri despre Iisus Cristos scrise în timpul lui Ponţius Pilat.



F
Filosofi- Filozofi eleni prezenţi în iconografia murală exterioară a bisericilor din Ţara Românească (Platon, Plutarh, Aristotel, Tucidide, Solon etc.), recuperaţi de tradiţia creştină datorită faptului că sistemele lor filosofice anunţă întruparea Cuvântului, cu mult înainte de naşterea creştinismului, "Filozoful", devenit imagine nu reprezintă altceva decât dorinţa de perfecţiune morală, de prezenţa virtuţii în defavoarea păcatului (unul dintre cele mai mari defecte umane), dorinţa permanentă a omului de autoperfecţionare. Pe frizele bisericilor apar alături de sibile. Alternanţa filozof/sibilă este un procedeu subtil de a atrage atenţia asupra legăturii dintre intuiţie şi raţiune, corespondenţa dintre minte (intuiţie) şi înţelegere (raţiune).
Fiziologul- text, sursă literară, prezintă pilde despre animale inserate de ieromonahul Serafim de la mânăstirea Bistriţa într-un Codice. Codicele se păstrează azi la Biblioteca Academiei Române. Cea mai frumoasă şi semnificativă temă a „Fiziologului" în iconografia picturii exterioare din Oltenia este reprezentarea pasării phoenix.
Floarea darurilor sau Albina - copiată de Sava Popovici din Răşinari, texte popularizante cu caracter religios, cu capitole de natură morală-religioasă alcătuite din sentinţe ale Sfinţilor Părinţi şi chiar ale autorilor clasici greci. Este o traducere din limba italiană, titlul original fiind Fiore di virtu, publicată în Florenţa la 1491.

G
Gaşpar - rege din India, unul dintre cei 3 regi-magi(vezi magi) care au venit să se închine copilului Iisus.

I
Inorog - animal suprarealist, ce-şi are sursa în romanul lui Alexandru Macedon, calul său întruchipând inorogul - simbol al luptei viaţă/moarte.

J
Judecata de Apoi - Scenă apocaliptică în care Dumnezeu va judeca si pe oameni si pe îngeri, pe diavoli şi toate popoarele lumii. Judecata universală a lumii va fi anunţată mai întâi prin arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer - Crucea Mântuitorului. Judecata de Apoi, conform credinţei Bisericii, va avea loc la cea de a doua venire a lui Hristos, când toţi vor avea de dat socoteala. Există şi o aşa numită Judecată particulară, care are loc după moartea creştinului, dar judecata finală este Judecata de Apoi, după care cei buni vor merge în Rai iar cei răi în iad.

M
Magi, Regi magi - Baltazar, rege din Arabia, Melchior, rege din Persia, şi Gaspar, rege din India erau trei magi [2] care au venit să se închine pruncului Iisus. S-a presupus că ei erau trei la număr, din moment ce darurile aduse de ei au fost trei: aur, tămâie şi mir - daruri profetice.
Melchior- rege din Persia, unul dintre cei 3 regi-magi(vezi magi) care au venit să se închine copilului Iisus.
Militari - Sfinţii Militari - Gheorghe (lupta cu balaurul), Dimitrie, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Mercurie. Reprezentaţi ca nişte războinici şi luptători.
Memento mori (lat) - „Nu uita că vei muri". Inscripţia "Memento mori" reformulează un verset biblic prezent în Biblia Vulgata, Ecclesiasticus XIV.
Mucenicii - Grigorie Decapolitul, Eustaţie Plachidia, Haralambie. Sunt reprezentaţi ca un omagiu adus sacrificiului de sine.
Mineele - Tipărite între anii 1776-1780 la Râmnic de episcopul Chesarie, mineele sunt cărţi corespunzătoare fiecărei luni. Un Mineu este o carte ce cuprinde slujbele sfinţilor pe fiecare zi.
Minunile Maicii Domnului, texte popularizante cu caracter religios referindu-se la minunile săvârşite de Maica Domnului (grabnic tămăduitoarea).

P
Portretele votive - imagini ale ctitorilor.
Proorociţe - Ana, Procla, Calipso, femei ce "prevesteau" şi care întregesc sistemul profetic prezent pe frizele lăcaşelor de cult. Sunt înfăţişate ca femei cu gesturi hieratice, ţinând în mână delicat fie un trandafir, fie dansând, fie cu un şal de jur împrejur ce semnifică mişcare. Aceste personaje feminine apar înveşmântate fie cu tunici lungi, simple, cu caracter auster, monahal, fie îmbinând în mod armonios îmbrăcămintea de tradiţie orientală cu cea occidentală, fie păstrează nealterat portul popular.
Proorocii- Solomon, Noe, Ghedeon, David, Ilie etc. Prezentarea lor nu lipseşte de pe nici un edificiu religios. Înveşmântaţi în tunici lungi şi togi de modă sirian-orientală , proorocii ţin adesea în mâni alături de filactere [3] şi diverse elemente ce sunt în concordanţă cu prezicerile lor. Simbolic, frizelor cu prooroci li se adaugă patriarhii, judecătorii ori regii Vechiului Testament.
Procla - soţia lui Pontus Pilatus (Pilat din Pont, guvernator roman al Iudeii între anii 26 - 36, în timpul împăratului roman Tiberiu, fiul adoptiv al lui Octavian Cezar August ( 31 a.Ch.-14 p.Ch), sibilă-proorociţă.
Predicile mitropolitului Varlaam sau „Cazania" - e o carte tipărită la 1643, ce cuprinde cazanii (predici) la duminici şi sărbători, dar şi gravuri cu privire la scene biblice, chipuri de Sfinţi etc. Predicile cărţii nu au fost originale, ci au fost preluate din manuscrise româneşti, greceşti şi slavone. Este cartea care s-a răspândit în cel mai mare număr de exemplare dintre toate cărţile româneşti vechi mai ales în Transilvania. Explicarea Evangheliilor la Duminici, la praznice împărăteşti şi la sfinţii mari de pe tot anul, tipărită în anul 1643 cu numele de „Carteromânească de învăţătură" a fost numită popular „Cazania lui Varlaam", cu 75 de predici în 500 de file. "Carte românească de învăţătură: din multe scripturi tălmăcită din limba slovenească pre limba Romeniască / de Varlaam; cu zisa şi cheltuiala a lui Vasile Voivodul. - (Iaşi: În Tipariul Domnesc în Mănăstirea a trei Steli, 1643). cIMeC - Catalogul colectiv al cărţii vechi româneşti; http://www.cimec.ro/Carte/cartev/cstraine/dec/cv104.htm.
Protoevanghelia lui Iacob - literatură apocrifă (scriere cucaracter popular ce încearcă să completeze unele date absente din cărţile canonice ale Noului Testament. Aceste scrieri sunt cărţi necanonice, cu origine şi autori necunoscuţi). Protoevanghelia lui Iacob povesteşte viaţa Sfintei Fecioare până la uciderea pruncilor de la Betleem; este importantă pentru mariologie şi pentru copilăria lui Iisus.

R
Roata Vieţii - eterna creştere şi descreştere, simbol al periplului ciclic al destinului omenesc, prefacere şi reîntoarcere la valori arhetipale.

S
Sibilele(femeia-fecioară, femeia-profet). Sibilele "românce" sunt pictate ca fiinţe tinere şi suave, dar în acelaşi timp puternice, dinamice şi protectoare, caste şi înţelepte. În frizele bisericilor din Oltenia vom găsi filozofi si sibile, alăturarea lor reprezentând semnul înţelepciunii şi virtutea.
Sofia(înţelepciune) - sibilă, personaj cu atribute morale. Apare pe frizele bisericilor odată cu răspândirea textelor despre înţelepciune care circulă în epocă şi care au devenit în secolele XVIII, XIX în Ţara Românească, suportul şi temeiul discursului figural.

T
Testament: Vechiul şi Noul (Protoevanghelia lui Iacob şi Evanghelia lui Nicodim) - Cele două cărţi alcătuiesc Sfânta Scriptură: Vechiul Testament (Legea Veche) şi Noul Testament (Legea Nouă). Vechiul Testament cuprinde învăţăturile lui Dumnezeu către oameni, prin Moise şi prin prooroci. Vechiul Testament are 39 de cărţi cu caracter istoric (Facerea, Leviticul, I Regi, II Regi, III Regi, IV Regi etc.), didactic (învăţătoresc - Psalmii, Cartea lui Iov, Proverbele lui Solomon etc.), profetic (Isaia, Ieremia, Iezechiel, Iona, Zaharia etc.). În afara celor 39 de cărţi, considerate de Biserică purtătoare de cuvântul lui Dumnezeu, denumite canonice (regulă), Vechiul Testament mai cuprinde cărţi deuterocanonice (pentru suflet): Cartea lui Tobit, Cartea Iuditei, Cartea înţelepciunii lui Solomon etc. Cuvântul lui Dumnezeu cuprins în Vechiul Testament (Legea Veche) a pregătit oamenii pentru venirea Domnului Iisus Hristos şi Legea Nouă din Noul Testament. Noul Testament cuprinde 27 de cărţi canonice: Evangheliile după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, Faptele Apostolilor, Epistolele Sfântului Apostol Pavel etc.

Thanatos - perspectiva inevitabilă a morţii, implacabilă şi de neoprit. Moartea este reprezentată fie ca un tânăr cu părul vâlvoi, cu trupul descărnat purtând o coasă, fie în chip de schelet înaripat, imagine fantastică şi înspăimântătoare în acelaşi timp.

U
Unicorn - animal suprarealist, ce-şi are sursa în romanul lui Alexandru Macedon, calul său întruchipând inorogul - simbol al luptei viaţă/moarte



CTITORII.

Bengeştii - boieri gorjeni ctitori de biserici.
Măldăreştii - boieri vâlceni ctitori de biserici şi cule: „Tudor Maldăr, căpitan in armata lui Mihai Viteazul" (vezi Complexul Muzeal Măldăreşti).
Moşneni - ţărani liberi cu „ocină" din Ţara Românească întemeietori şi ctitori de lăcaşe de cult.


MEŞTERI - PICTORI - ZUGRAVI.

Anghel jurgafu - diaconul Anghel creator de "şcoală".
Avram zugrav - pictor-zugrav din Târgovişte.
Constantin zograf- pictor zugrav "ot Zmiorăt".
Dinu - pictor zugrav "ot Craiova" sau "ot sud Gorj" (Gorjiul, adică "Jiul de la deal" - munte şi Doljiul "Jiul de la Vale") [4] .
Dozeştii fraţii - fraţi zugravi din Dozeşti Vâlcea [5] .
Dumitrache ot Peret supt Teleorman - pictor zugrav din Peretu-Teleorman ce zugrăveşte exteriorul bisericii din Chilia, jud. Olt.
Dumitru jugravu, Dumitru ucenic - pictori-zugravi din Argeş.
Florea ot Aureşti supt Vâlcea - pictor zugrav din Aureşti-Vâlcea ce zugrăveşte exteriorul bisericii din Chilia, jud. Olt.
Ilie- pictor zugrav "ot Teiuş".
Istratie lemnaru’(l) - meşter lemnar ce apare reprezentat în pictura din pridvorul bisericii mari de la Hurezi [6] .
Luca - pictor-zugrav din Târgovişte.
Manea vătaful zidarilor - meşter zidar ce apare reprezentat în pictura din pridvorul bisericii mari de la Hurezi [7] .
Manole - pictor zugrav "ot Craiova"(Doljiul "Jiul de la Vale").
Nicolae jugravu - pictor-zugrav din Argeş.
Oprea zugrav - Oprea "ot Craiova" semnează împreună cu ucenicul lui Manole pictura exterioară a ctitoriei moşnenilor din Cioroiu-Gura Olteţului [8] , Olt
Pârvu Mutu (1659-1735) - pe numele său adevărat Pârvu Pârvescu [9] , născut la Câmpulung Muscel, într-o familie de preoţi, unul din cei mai mari pictori ai epocii brâncoveneşti, format la şcoala din nordul Moldovei şi continuator al tradiţiei pictorilor moldoveni din epoca lui Ştefan cel Mare. În 1724 se călugăreşte luând numele de Paftunie considerat unul dintre cei mai culţi oameni ai vremii sale, precursor al portretisticii moderne româneşti.
Radu zugravu - Radu "ot Târgu Jiu" [10]
Sache - pictor-zugrav din Târgovişte.
Vucaşin Caragea pietraru’(l) - meşter pietrar ce apare reprezentat în pictura din pridvorul bisericii mari de la Hurezi [11]



STILURI ŞI ŞCOLI DE PICTURĂ.

Stil de pictură - modalitate de redare, expresivitate, spontaneitate, realizare, mesaj, atitudine a pictorului, o bună cunoaştere a anatomiei, folosirea sensibilităţii şi intelectului în acelaşi timp.
Stilul brâncovenesc - stil ce poartă numele domnitorului român Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi care apare la sfârşitul secolului XVII şi început de XVIII, recunoscut ca fiind "primul stil românesc". Punctul culminant al artei brâncoveneşti este sculptura în piatră la care se adaugă motivele ornamentale reprezentate de florile şi frunzele de acant, floarea soarelui dar şi o serie de flori de primăvară: lalea, bujor, narcisă etc.
„Şcolile de pictură" din Ţara Românească - reprezintă orientări în pictura românească medievală date de capacitatea pictorului „creator de şcoală" de a reda în diferite moduri picturale teme mereu variate, cu un grad mare de libertate şi expresivitate, fără însă a se depăşi cerinţele impuse de iconografia balcanică post bizantină şi fără să se îndepărteze de la structura stilului brâncovenesc. Cu alte cuvinte, ceea ce diferenţiază diversele "şcoli" de pictură medievală nu sunt elemente ale structurii iconografice ci valorile expresive ale picturii, calitatea diversificată a mesajului pictural. Avem de-a face până la urmă cu două categorii de "şcoli" de pictură: una reprezentată de pictori formaţi la şcoala tradiţiei culte post-brâncoveneşti a căror pictură este una elaborată, complexă cu accent pe expresivitatea imaginii şi cea de-a doua reprezentată de pictura autodidacţilor care are o mare autenticitate dată de puternice accente locale, de punere în valoare a motivelor tradiţionale, adaptarea stilului occidental la stilul românesc fără a se rusticiza. Indiferent însă de "şcoală", prin stil mesajul se îmbogăţeşte, devine expresivă datorită factorului emoţional determinat de implicarea artistului în mesajul pictural şi cel mai important elimină „clişeele".
Şcoala doljeană - Oprea "ot Craiova", pictor zugrav "ot Craiova" etc.
Şcoala gorjeană - Dinu "zograf ot sud Gorj", Radu "ot Târgu Jiu" etc.
Şcoala vâlceană - Ilie - pictor zugrav "ot Teiuş" etc.
Şcoala Câmpulungului - Pârvu Mutu.



TERMENI TEHNICI.

Aliteraţia - repetarea unor forme sau imagini pentru a produce un efect simbolic sau expresiv [12] .
Diafora - nuanţare extrem de fină a repetiţiei unor forme sau imagini. Fineţea diversificării se datorează mai ales existenţei unui context mai dificil de analizat [13] .
Epifraza - adăugarea unui supliment pictural la ceva considerat finalizat cu scopul de a dezvolta şi impune o imagine accesorie [14] .
Emfaza - acordarea unei importanţe deosebite unei imagini sau figuri subliniind-o printr-un procedeu special ce ţine de situaţie sau context [15] .
Metateza - figură a ambiguităţii ce constă în schimbarea locului unei valori cromatice sau a unui semn plastic în mod întâmplător, rezultând astfel efecte cu totul inedite [16] .


1. În arhitectura clasică, fâşie orizontală împodobită cu picturi şi sculpturi care înconjoară partea superioară a unei clădiri.
2. cuvânt grecesc provenit dintr-un cuvânt persan care desemnează o castă preoţească.
3. 1. Bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată ca talisman de vechii evrei. 2. Inscripţie în formă de banderolă. 3. corn.
4. Nicolae Iorga, Istoria românilor, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1913, vol. II, tom. XV, p.201; Iorgu Iordan, Toponimia românească, Editura Academiei, Bucureşti, 1963, p.22.
5. Dozeştii „moşie stăpânită de moşnenii ot tam deavalma pă cinci moşii" vezi Constantin Giurescu şi Nicolae Dobrescu, Documente şi Regeste privitoare la Constantin Brâncoveanu, Bucureşti, 1907, pagina 297.
6. Vasile Drăguţ, Arta brâncovenească, Bucureşti, 1971, p.44.
7. Ibidem.
8. Ion Ionaşcu, Biserici, chipuri şi documente din Olt, Ramuri, Craiova, 1934, p. 24.
9. Theodora Voinescu, Pârvu Mutu Zugravu, Bucureşti, 1968, p. 22; Maria Văduva, Sfânta Mănăstire Brâncoveni, Slatina, 2004, p. 30.
10. Theodora Voinescu, op.cit., 1978, p. 12.
11. Vasile Drăguţ, op.cit., p.44.
12. Andrei Paleolog, Pictura exterioară din Ţara Românească (secolele XVIII-XIX), Bucureşti, 1984, p.71.
13. Ibidem.
14. Idem, p. 74.
15. Idem, p. 71.
16. Idem, p. 76.