FARMACIE

Concluzii

Aceste date impun înfiinţarea un muzeu naţional de Istorie a Farmaciei. În acest sens factorii cei mai importanţi sunt:

Situaţia politică de tranziţie spre privatizare scoate din proprietatea de stat şi deci, din patrimoniul farmaceutic, toate colecţiile enumerate mai sus. Prin creearea muzeului naţional, s-ar putea absorbi colecţiile ce vor fi lăsate fără spaţii şi fără pază - conservare.
ca spaţiu se poate solicita retrocedarea clădirii construite prin contribuţia bănească a farmaciştilor, cum ar fi clădirea Oficiului de Aprovizionare al Farmaciilor (OAF) din str. Pitar Moş.
S-ar putea solicita vila Minovici, cedată statului. Spaţiul ar fi satisfăcător. Este într-o zonă necentrală, şi a servit ca adăpost pentru materiale muzeistice.
S-ar putea reduce decalajul dintre România şi ţările occidentale avansate.
Există o rezervă nelimitată provenită din casările industriei farmaceutice româneşti în curs de retehnologizare. Personal calificat există în prezent. Funcţionează o societate românească de istoria farmaciei. Funcţionează un colegiu central al farmaciştilor şi colegii judeţene care s-ar putea implica în această mare acţiune, farmaciştii fiind interesaţi în propăşirea profesiei, ameninţată de dezorganizare. Un curent de opinie s-a creeat în rândul farmaciştilor începând din luna septembrie 1995 pentru sprijinirea înfiinţării unui muzeu naţional.

Toate aceste condiţii materiale şi de personal, oportunitate şi interes din partea majorităţii farmaciştilor fac ca să propunem înfiinţarea unui Muzeu Naţional de Istoria Farmaciei în Bucureşti. Operaţia ar trebui începută cât mai curând. Ideea creerii este lansată în mediul farmaceutic din luna septembrie 1996

Cele mai vechi colecţii de istoria farmaciei

Colecţia de hrisoave farmaceutice şi de documente de farmacie

Drama vechilor obiecte de farmacie din Colecţia Facultăţii de farmacie din Bucureşti

Distrugerea si Nationalizarea farmaciilor

Problema colectiilor de istoria a farmaciei Situatia actuala

Concluzii