Cadrul cercetării
În perioada 2000-2001, misiunea franceză a fost compusă din mai mulţi cercetători francezi (arheologi minieri, speologi voluntari, studenţi), printre care Bruno Ancel, specialist în topografie subterană-care a coordonat explorarea reţelelor miniere -, Christian Rico, conferenţiar la Universitatea Le Mirail din Toulouse care a participat la săpături, în timp ce Béatrice Cauuet, arheolog C.N.R.S., a coordonat derularea întregului ansamblu de operaţiuni.
Echipa franceză a fost completată pe teren de trei geologi: un geolog de la Universitatea din Cluj-Napoca - Călin Tamaş, doi geologi germani de la Universitatea Tehnică din München (Germania) - Gerhard Lehrberger şi Vladimir Ruttner, iar pentru investigaţiile de laborator, de alţi geologi din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca - Corina Ionescu (şef catedră, Catedra de Mineralogie) şi Lucreţia Ghergari (profesor consultant).
A fost demarată în acelaşi timp şi acţiunea de formare a geologilor români în domeniul arheologiei miniere, desfăşurându-se în acelaşi timp şi o serie de schimburi de experienţă. Din această perspectivă, geologul Călin Tamaş de la Universitatea Babeş-Bolyai (Cluj-Napoca) a fost invitat la Universitatea Le Mirail din Toulouse în perioada septembrie-decembrie 2000, graţie finanţării acordate de Maison de Science de l'Homme de Toulouse. De asemenea, în timpul campaniei 2001, un student geolog al Universităţii Babeş-Bolyai, Sorin Faur, a început iniţierea în arheologie minieră sub îndrumarea lui Călin Tamaş şi a echipei franceze.
Programul iniţial franco-român, care îşi propunea studierea exploatărilor miniere aurifere antice din Dacia, situate în prezent în nord-vestul României, a vizat două tipuri de exploatări miniere, grefate pe tipuri gitologice diferite
:a) zăcăminte exogene-aluviunile aurifere (placersuri şi paleoplacersuri) de pe Valea Pianului (Carpaţii Meridionali, sud de Alba Iulia);
b) zăcăminte endogene-filoanele, breciile şi stockwerkurile aurifere de la Roşia Montană (Munţii Apuseni, nord-vest de Alba Iulia).
Studiile au început în anul 1999 prin examinarea exploatărilor miniere în aluviunile aurifere de la Pianu
.
La acea dată, în sectorul Roşia Montană s-a efectuat doar
o recunoaştere a perimetrului, beneficiindu-se în acest sens şi
de asistenţa lui A. Sântimbreanu, fostul inginer şef al Exploatării
Miniere Roşia Montană, filială a fostei Regii Autonome
a Cuprului Deva, actuala Mininvest S.A. Deva. Aşa cum s-a atras atenţia
încă din 1999, situl Roşia Montană este vizat de o reexploatare
de mare anvergură a zăcământului aurifer. În această
conjunctură sunt ameninţate cu dispariţia o gamă largă
de vestigii antice (exploatări miniere subterane şi de suprafaţă,
ateliere de prelucrare a minereului, aşezări miniere romane,
sanctuare, necropole etc.), moderne (lucrări miniere medievale şi
din secolele XVII-XIX). Din acest motiv, în perioada 2000-2001, obiectivul prioritar de cercetare pentru echipa franceză l-a constituit situl Roşia Montană. Studiul sectorului Pianu a avansat totuşi în cursul unei misiuni de scurtă durată în luna mai a anului 2000. La această misiune a participat B. Cauuet, asistată de C. Tămaş pe teren şi de C. Baciu în laborator, acesta din urmă realizând prelucrarea tridimensională a zonei studiate. Luând în considerare perioada îndelungată de cercetare consacrată vestigiilor miniere de la Roşia Montană în decursul anilor 2000 şi 2001, investigaţiile asupra Văii Pianu au fost suspendate temporar, urmând ca studiul sectorului Pianu să fie reluat, iar un nou bilanţ să fie prezentat în 2002-2003.
Cercetările din anul 2000 de la Roşia Montană s-au derulat în colaborare cu o echipă de arheologi de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. În funcţie de specificul cercetării s-a făcut o repartizare diferenţiată a zonelor de explorare, după cum urmează:
- echipa franceză s-a concentrat asupra vestigiilor miniere de suprafaţă şi în special asupra celor subterane;
- echipa română s-a ocupat de sondarea diverselor situri arheologice de suprafaţă descoperite întâmplător în cursul anilor (aşezări, necropole etc.).
În 2001 proiectul de cercetare a fost pus sub responsabilitatea Muzeului Naţional de Istorie a României (M.N.I.R.) din Bucureşti şi a reprezentantului său, dl. Paul Damian, director adjunct al muzeului. Proiectul a fost considerat "Program Naţional de Cercetare" de către Ministerul Culturii şi Cultelor din România, fiind implicate în munca de cercetare mai multe echipe de arheologi şi istorici provenind de la diferite instituţii din ţară (cadre universitare şi arheologi de la muzee de profil din Bucureşti, Cluj, Deva, Alba Iulia etc.). Vestigiile miniere de suprafaţă şi cele subterane au fost încredinţate echipei de arheologi minieri din Toulouse, în conformitate cu caracterul particular al studiului lucrărilor miniere şi al specialităţii francezilor în această disciplină.
Echipei franceze i-a fost solicitat un inventar complet al vestigiilor antice conservate în situl Roşia Montană, însoţit de o descriere şi de o evaluare a acestora în ordinea priorităţilor. În 2000 şi 2001 au fost explorate în totalitate masivele Cetate şi Cârnic şi au fost deschise trei zone de săpătură (şantierele Cârnic 1 - nord-vest, în masivul Cârnic, respectiv Zeus şi Găuri în masivul Cetate). Explorarea altor masive care mărginesc valea Roşia (Orlea-Ţarina, Coş, Hăbad, Carpeni, Cârnicel, Văidoaia) a început, urmând ca cercetarea lor să fie finalizată în anii următori. Cercetarea de teren a fost finalizată în masivul Cetate, este în curs de desfăşurare în Cârnic şi urmează a fi demarate cercetări în sectoarele miniere Orlea-Ţarina, Coş şi Hăbad (Fig. 1).
Note de subsol
2. Muzeograf la Serviciul Cultural al oraşului Argentičre-la-Bessée (Franţa).
3. Conferenţiar la Universitatea Le Mirail, Toulouse; arheolog în cadrul U.T.A.H. (Franţa).
4. Şef lucrări, Departamentul de Geologie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca (România).
11. Cauuet et allii 1999.
12. Cauuet et allii 1999.