           Masivul Cetate

           Sectorul Cetate se află la sud de satul Roşia Montană şi la vest de Cârnic. Iniţial, vârful Cetate avea înălţimea de 1003 m dar, în ultimii ani, masivul a fost "nivelat" până la cota 910, ca urmare a exploatării în carieră (Fig. 12). Exploatarea în carieră ocupă actualmente o suprafaţă de cca 500 x 300 m, haldele de steril rezultate în urma exploatării acoperind o parte a versanţilor masivului Cetate, mai ales în partea sa sudică (Valea Verde, Halda Hop). Altă dată, în masivul Cetate erau vizibile importante lucrări de suprafaţă, situate între cotele 900 şi 1000 (Fig. 13). Aceste lucrări miniere deschise prin foc, se afundau uneori mai mult de 60 m de la suprafaţă. Toate aceste vestigii au dispărut datorită exploatării actuale în carieră (Fig. 12).
           Lucrările vechi din Cetate constau în principal din patru şantiere de exploatare de suprafaţă, verticale, de mari dimensiuni, denumite curţi: Curtea I se întindea pe o suprafaţă de 2400 m2 până la 60 m adâncime; Curtea II se întindea pe 1200 m2 până la 50 m adâncime; Curtea III se întindea pe 600 m2 până la 50 m adâncime; Curtea IV se întindea pe 300 m2 până la 40 m adâncime (Fig. 13). Există mai multe fotografii care arată aceste cavităţi. Unele sunt deschise cu focul, cu suprapuneri de săli rotunjite; uneori ele aveau aspectul unor deschideri mari şi haotice (Fig. 13).
           Planul din 1941 surprinde o reţea subterană deservită de 47 de galerii de coastă deschise în jurul masivului deasupra cotei 755. Planul din 1992 menţionează 26 de galerii moderne şi mai multe niveluri de galerii recente. Se disting diferite sectoare: Racoşi, Afiniş, Mişcolţ. Planul din 1941 indică pentru zona Găuri 6 galerii care deserveau o reţea subterană de dimensiuni reduse. Planul din 1992 nu arată pentru această zonă decât galeria modernă Deak Ferencz şi trei niveluri de galerii recente.
           Din 1972, în masivul Cetate a fost organizată o exploatare în carieră. Marile excavaţii vechi (curtea) au fost atacate din primele momente de organizare a carierei şi au dispărut definitiv la începutul anilor 1980. Progresiv au fost distruse nivelurile subterane succesive. În prezent talpa carierei este stabilită la cota 890.
           Ceea ce a rămas din vestigiile masivului Cetate a făcut obiectul a numeroase acţiuni de explorare de suprafaţă şi subteran în timpul lunii mai 2001. Pe versanţii neafectaţi de lucrările din cariera Cetate se remarcă numeroase urme ale activităţii miniere (halde, depresiuni, căi de acces), mult mai numeroase decât lasă să se imagineze planurile de sinteză disponibile. De asemenea, uneori sunt dificil de localizat intrările surpate ale galeriilor reprezentate pe planurile vechi; este în special cazul versantului vestic, între Găuri şi Zeus. La suprafaţă au fost identificate şi cercetate lucrări vechi în sectoarele Zeus şi Găuri. Harta lui Pošepny indică şi alte lucrări vechi la nord de sectorul Zeus. În acest areal, drumurile construite recent au transformat radical peisajul, intersectând lucrări moderne, fără a evidenţia şi alte tipuri de lucrări.
           Reţeaua subterană din Cetate este considerabilă, chiar dacă a fost amputată de carieră (Fig. 14). Accesul în subteran este posibil datorită reţelei de galerii rectangulare care se suprapun de la cota 724 (Sf. Cruce) până la cota 873 (Iuliana). Aceste lucrări recente sunt în general uşor accesibile şi puţin degradate, exceptând zonele situate în imediata apropiere a carierei. Ele intersectează mai multe niveluri de galerii moderne (Aurora, Iacob etc.), dar, în ansamblu, în Cetate există mai puţine lucrări moderne decât în Cârnic, iar şantierele de exploatare şi corănzile sunt adesea surpate. De asemenea, sunt mult mai puţine camere cu pilieri şi niveluri intermediare. Spre adâncime, sub nivelul Sf. Cruce, lucrările sunt mai bine conservate. Toate nivelurile recente sunt interconectate prin suitori echipaţi cu scări, uneori în stare precară de conservare (Fig. 14).
           Pentru efectuarea inventarierii reţelei subterane s-a dispus de relevee la scara 1/1000 sau 1/500 furnizate de S.C. Roşia Montana Gold Corporation, fie sub forma unor copii ale planurilor schematice, fie sub forma digitizată a planurilor originale ale companiei Mininvest. În acea perioadă am avut doar planurile nivelurilor galeriilor deschise sau reamenajate în anii 1960-70. Pentru perioadele mai vechi, au fost disponibile doar documentele de sinteză din 1992, 1941 şi 1868, care sunt foarte schematice şi dificil de interpretat. Ansamblul lucrărilor din Cetate constituie o reţea subterană imensă, de peste 35 km lungime (30 km doar pentru galerii), accesibilă în prezent numai prin trei intrări principale deschise: Iuliana, Racoşi şi Sf. Cruce.
           Plecând de la cele patru intrări încă practicabile, a fost posibilă explorarea aproape în cvasitotalitate a reţelei subterane moderne situată sub cota 890. Nivelul Iuliana 873 este încă accesibil, dar foarte nesigur datorită influenţelor carierei. Celelalte niveluri 861, 846, 820 (Racoşi), 795 (Moneşti), 792 (Aurora), 789, 744 şi 724 (Sf. Cruce) sunt mai bine conservate. Inventarierea lucrărilor existente şi reactualizarea planurilor au fost realizate pentru fiecare dintre aceste niveluri. Nu au fost observate urme de exploatări antice, numai lucrări moderne, uneori impresionante, cum sunt cele din partea vestică: Filoanele Contact, Filonul Chinga etc. Toate nivelurile sunt interconectate prin rostogoale, suitori echipaţi cu scări, şantiere de exploatare verticale (depilaje) sau corănzi. La nivelul inferior (724), numeroase galerii sunt zidite, dar nu conţin lucrări prea vechi. Starea de conservare a unor lucrări moderne sugerează programarea unei inventarieri fotografice de anvergură.
           Explorarea-diagnosticul masivului Cetate nu a produs surpriza descoperirii unor lucrări antice sau anterioare folosirii dinamitei, în ciuda amplitudinii deosebite a reţelei subterane explorate. Galeriile recente permit accesul în galerii moderne din secolul al XIX-lea, şantiere de exploatare a filoanelor şi corănzi. Interesul lor este limitat, dar câteva sectoare merită o examinare mai aprofundată şi relevee adecvate, ca de exemplu Aurora şi Mişcolţ.

Cuprins
Reţelele miniere antice. Misiunile arheologice franceze 1999-2001
Béatrice Cauuet , Bruno Ancel , Christian Rico , Călin Tămaş
Cadrul cercetării	Sectoarele Orlea-Ţarina-Carpeni
Cadrul geologic	Sectorul Coş
Contextul geologic de la Roşia Montană	Bilanţul prospecţiunii şi explorării
Masivul Cârnic	Însemnătatea săpăturilor
Masivul Cetate	Lista ilustraţiilor
Sectorul Hăbad
Masivul Cetate Sectorul Cetate se află la sud de satul Roşia Montană şi la vest de Cârnic. Iniţial, vârful Cetate avea înălţimea de 1003 m dar, în ultimii ani, masivul a fost "nivelat" până la cota 910, ca urmare a exploatării în carieră (Fig. 12). Exploatarea în carieră ocupă actualmente o suprafaţă de cca 500 x 300 m, haldele de steril rezultate în urma exploatării acoperind o parte a versanţilor masivului Cetate, mai ales în partea sa sudică (Valea Verde, Halda Hop). Altă dată, în masivul Cetate erau vizibile importante lucrări de suprafaţă, situate între cotele 900 şi 1000 (Fig. 13). Aceste lucrări miniere deschise prin foc, se afundau uneori mai mult de 60 m de la suprafaţă. Toate aceste vestigii au dispărut datorită exploatării actuale în carieră (Fig. 12). Lucrările vechi din Cetate constau în principal din patru şantiere de exploatare de suprafaţă, verticale, de mari dimensiuni, denumite curţi: Curtea I se întindea pe o suprafaţă de 2400 m2 până la 60 m adâncime; Curtea II se întindea pe 1200 m2 până la 50 m adâncime; Curtea III se întindea pe 600 m2 până la 50 m adâncime; Curtea IV se întindea pe 300 m2 până la 40 m adâncime (Fig. 13). Există mai multe fotografii care arată aceste cavităţi. Unele sunt deschise cu focul, cu suprapuneri de săli rotunjite; uneori ele aveau aspectul unor deschideri mari şi haotice (Fig. 13). Planul din 1941 surprinde o reţea subterană deservită de 47 de galerii de coastă deschise în jurul masivului deasupra cotei 755. Planul din 1992 menţionează 26 de galerii moderne şi mai multe niveluri de galerii recente. Se disting diferite sectoare: Racoşi, Afiniş, Mişcolţ. Planul din 1941 indică pentru zona Găuri 6 galerii care deserveau o reţea subterană de dimensiuni reduse. Planul din 1992 nu arată pentru această zonă decât galeria modernă Deak Ferencz şi trei niveluri de galerii recente. Din 1972, în masivul Cetate a fost organizată o exploatare în carieră. Marile excavaţii vechi (curtea) au fost atacate din primele momente de organizare a carierei şi au dispărut definitiv la începutul anilor 1980. Progresiv au fost distruse nivelurile subterane succesive. În prezent talpa carierei este stabilită la cota 890. Ceea ce a rămas din vestigiile masivului Cetate a făcut obiectul a numeroase acţiuni de explorare de suprafaţă şi subteran în timpul lunii mai 2001. Pe versanţii neafectaţi de lucrările din cariera Cetate se remarcă numeroase urme ale activităţii miniere (halde, depresiuni, căi de acces), mult mai numeroase decât lasă să se imagineze planurile de sinteză disponibile. De asemenea, uneori sunt dificil de localizat intrările surpate ale galeriilor reprezentate pe planurile vechi; este în special cazul versantului vestic, între Găuri şi Zeus. La suprafaţă au fost identificate şi cercetate lucrări vechi în sectoarele Zeus şi Găuri. Harta lui Pošepny indică şi alte lucrări vechi la nord de sectorul Zeus. În acest areal, drumurile construite recent au transformat radical peisajul, intersectând lucrări moderne, fără a evidenţia şi alte tipuri de lucrări. Reţeaua subterană din Cetate este considerabilă, chiar dacă a fost amputată de carieră (Fig. 14). Accesul în subteran este posibil datorită reţelei de galerii rectangulare care se suprapun de la cota 724 (Sf. Cruce) până la cota 873 (Iuliana). Aceste lucrări recente sunt în general uşor accesibile şi puţin degradate, exceptând zonele situate în imediata apropiere a carierei. Ele intersectează mai multe niveluri de galerii moderne (Aurora, Iacob etc.), dar, în ansamblu, în Cetate există mai puţine lucrări moderne decât în Cârnic, iar şantierele de exploatare şi corănzile sunt adesea surpate. De asemenea, sunt mult mai puţine camere cu pilieri şi niveluri intermediare. Spre adâncime, sub nivelul Sf. Cruce, lucrările sunt mai bine conservate. Toate nivelurile recente sunt interconectate prin suitori echipaţi cu scări, uneori în stare precară de conservare (Fig. 14). Pentru efectuarea inventarierii reţelei subterane s-a dispus de relevee la scara 1/1000 sau 1/500 furnizate de S.C. Roşia Montana Gold Corporation, fie sub forma unor copii ale planurilor schematice, fie sub forma digitizată a planurilor originale ale companiei Mininvest. În acea perioadă am avut doar planurile nivelurilor galeriilor deschise sau reamenajate în anii 1960-70. Pentru perioadele mai vechi, au fost disponibile doar documentele de sinteză din 1992, 1941 şi 1868, care sunt foarte schematice şi dificil de interpretat. Ansamblul lucrărilor din Cetate constituie o reţea subterană imensă, de peste 35 km lungime (30 km doar pentru galerii), accesibilă în prezent numai prin trei intrări principale deschise: Iuliana, Racoşi şi Sf. Cruce. Plecând de la cele patru intrări încă practicabile, a fost posibilă explorarea aproape în cvasitotalitate a reţelei subterane moderne situată sub cota 890. Nivelul Iuliana 873 este încă accesibil, dar foarte nesigur datorită influenţelor carierei. Celelalte niveluri 861, 846, 820 (Racoşi), 795 (Moneşti), 792 (Aurora), 789, 744 şi 724 (Sf. Cruce) sunt mai bine conservate. Inventarierea lucrărilor existente şi reactualizarea planurilor au fost realizate pentru fiecare dintre aceste niveluri. Nu au fost observate urme de exploatări antice, numai lucrări moderne, uneori impresionante, cum sunt cele din partea vestică: Filoanele Contact, Filonul Chinga etc. Toate nivelurile sunt interconectate prin rostogoale, suitori echipaţi cu scări, şantiere de exploatare verticale (depilaje) sau corănzi. La nivelul inferior (724), numeroase galerii sunt zidite, dar nu conţin lucrări prea vechi. Starea de conservare a unor lucrări moderne sugerează programarea unei inventarieri fotografice de anvergură. Explorarea-diagnosticul masivului Cetate nu a produs surpriza descoperirii unor lucrări antice sau anterioare folosirii dinamitei, în ciuda amplitudinii deosebite a reţelei subterane explorate. Galeriile recente permit accesul în galerii moderne din secolul al XIX-lea, şantiere de exploatare a filoanelor şi corănzi. Interesul lor este limitat, dar câteva sectoare merită o examinare mai aprofundată şi relevee adecvate, ca de exemplu Aurora şi Mişcolţ.
Note de subsol
1. Cercetătoare C.N.R.S. (Centre National de la Recherche Scientifique), arheolog la U.T.A.H (Unité Toulousaine d'Archéologie et d'Histoire), Universitatea Le Mirail, Toulouse (Franţa); coordonatoarea misiunilor franceze la Roşia Montană. 2. Muzeograf la Serviciul Cultural al oraşului Argentičre-la-Bessée (Franţa). 3. Conferenţiar la Universitatea Le Mirail, Toulouse; arheolog în cadrul U.T.A.H. (Franţa). 4. Şef lucrări, Departamentul de Geologie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca (România).