           Sectoarele Orlea-Ţarina-Carpeni

           Sectorul Orlea se dezvoltă la nord de zona de jos a Roşiei Montane. O mare parte a versantului este acoperit de o acumulare haotică de halde mai noi sau mai vechi, parţial acoperite de vegetaţie, parţial descoperite şi brăzdate de torenţi. Sectorul Ţarina prelungeşte în amonte sectorul Orlea. Vegetaţia prezentă din abundenţă la suprafaţa acestui sector minier nu permite o interpretare adecvată a peisajului. Sectorul Carpeni se desfăşoară de asemenea în partea joasă a Roşiei Montane, pe malul stâng al văii Roşia. Harta lui Pošepny (1868) nu indică nimic pentru sectorul Orlea-Ţarina-Carpeni. Această zonă urbanizată se pretează mai greu unor observaţii de suprafaţă.
           Au fost prospectate sumar înălţimile sectorului Orlea, unde recent au fost amenajate o serie de căi de acces. Debleurile miniere sunt considerabile. Au fost reperate zone de tranşee acoperite în zonele împădurite, precum şi orificii cu tiraj evident. În viitor acest sector va fi obiectul unor investigaţii aprofundate.
           În ceea ce priveşte subteranul, în vechime, galeria Ghimpele (sau Sf. Andrei) a intersectat lucrări antice la cota 810. La începutul secolului al XX-lea şi până de curând, lucrările care au pornit din galeria de bază Sf. Cruce din Orlea (715), au intersectat lucrări vechi, mai ales în sectorul Ţarina şi limitele sale. Planul din 1941 indică şase galerii în Orlea, una în Carpeni şi patru în Ţarina, toate fiind situate mai sus de cota 750. Acest ultim sector a fost exploatat de asemenea prin numeroase galerii de la nivelul Sf. Cruce din Orlea. Planul din 1992 arată patru galerii la Orlea şi două la Ţarina, pe lângă galeria Sf. Cruce. După cum se observă pe planuri, sectorul Ţarina este întotdeauna cel mai intens exploatat. Peste treizeci de filoane orientate nord-sud au fost denumite cu numere, pentru a le putea departaja mai uşor. Acest sistem filonian paralel este intersectat de un filon orientat est-vest, denumit filonul Crucii. Aceste corpuri de minereu au fost identificate şi exploatate prin două niveluri inferioare orizontului de bază, respectiv -30 şi -60, actualmente inundate prin nivelul Sf. Cruce (715) şi nivelul superior Racoşi (750).

           Prospecţiuni de suprafaţă
           De-a lungul văii Roşiei, zona fiind intens locuită, este imposibilă identificarea vestigiilor extracţiei miniere. S-a efectuat o recunoaştere a versantului la nord de Orlea, într-un perimetru fără acces direct şi fără vegetaţie. De departe se observă zone brăzdate de torenţi, situate deasupra muzeului din Roşia Montană: este vorba cel mai adesea de modificări ale solului amplificate ca urmare a trasării unor căi de acces spre locaţii de sondă, dar şi de halde.
           Spre înălţimi este vizibil un câmp de halde în amestec cu blocuri de rocă, foarte complex, fără îndoială remaniat, în care s-au pus în evidenţă câteva culoare de intrări de galerii. Mai sus şi mai spre vest se ajunge într-o zonă împădurită, cu lucrări de suprafaţă: şanţuri, gropi, puţuri prăbuşite prin care uneori se poate penetra în subteran. Acest sector merită o prospecţie susţinută, dar este preferabil să se găsească mai întâi documente de arhivă pentru localizarea lucrărilor mai noi.

           Investigaţii subterane
           În cursul campaniei 2000, pe parcursul mai multor zile, s-au realizat prospecţiuni în aceste sectoare, pornind de la galeria Sf. Cruce. Dintre dificultăţile majore întâmpinate în cursul explorării menţionăm inexactităţile majore ale planul nivelului 714 care nu concordă cu realitatea, frecvenţa mare a surpărilor în sectorul Ţarina şi absenţa unei baze topografice pentru lucrările dezvoltate în partea superioară a acestui sector. Cu siguranţă aceste planuri există, întrucât în lungul pereţilor galeriilor sunt prezente urmele probelor brazdă ale prospecţiunilor geologice recente.
           În subteran, la nivelul galeriei Sf. Cruce, s-a remarcat că unele dintre galeriile zidite anterior au fost redeschise. Aceasta ne-a permis să executăm recunoaşteri importante ale lucrărilor antice, a căror stare de conservare şi posibilităţi de acces permit planificarea unor lucrări arheologice şi de evacuare a apelor de mină cu perspective foarte promiţătoare. Aceste zone trebuie păstrate intacte în aşteptarea unor săpături arheologice şi ar fi de deplâns degradarea acestora prin recoltarea de probe brazdă sau amenajarea de noi săli de foraj, al căror debleu este stocat de obicei în lucrările învecinate. Propunem de asemenea redeschiderea galeriei Sf. Andrei (810) care a intersectat lucrări antice în care s-au descoperit tăbliţe cerate.
           În sectorul Orlea se găseşte o impresionantă reţea a minei turistice Alburnus Maior. Aceste lucrări se pretează la o analiză arheometrică (topografie detaliată şi studii de parament). Spre partea superioară a fost descoperită o lucrare de dimensiuni reduse, la nivelul Racoşi, unde o galerie modernă intersectează o galerie antică invadată de nămol care comunică cu un plan înclinat antic, în aceeaşi stare. Se impune continuarea cercetărilor în acest sector, condiţionate într-o oarecare măsură de absenţa planurilor nivelurilor principale.
           Înspre Cetate s-a remarcat o galerie zidită redeschisă care permite accesul într-o reţea de galerii care se întinde sub Carpeni şi deserveşte şantiere verticale moderne şi vechi. A fost descoperit un şantier vertical impresionant, umplut parţial cu rambleu stivuit şi susţinut cu armături vechi. La câţiva metri, o galerie modernă a intersectat extremitatea unui alt şantier vechi a cărui prelungire a fost inundată. El oferă toate condiţiile pentru o pompare uşoară.
           Aceste lucrări vechi sunt indicate pe un plan al Mininvest (nr. 84161) ca "lucr. Romane"; au fost identificate aprox. zece. Una dintre ele era deja cunoscută: scara de serviciu care urmăreşte un plan înclinat antic. Cu lucrările inventariate în 2000 şi cu cele citate în bibliografie, în zona Ţarina există peste douăzeci de lucrări antice cunoscute sau potenţiale. Bibliografia semnalează lucrări vechi pe mai multe filoane. Dintre acestea am regăsit doar unul singur, care însă a dat o datare de epoca pre-romană (dacică?) (Fig. 15). Aceste lucrări (galeria şi planul înclinat armat) se pretează cu uşurinţă la investigaţii arheologice. Explorarea întregului sector trebuie continuată, cu condiţia de a avea acces la planurile orizonturilor principale.
           Sectorul Orlea-Ţarina-Carpeni merită prin urmare un examen mai aprofundat. Trebuie totuşi să se asigure de la bun început ca sălile de foraj să nu fie amplasate într-o manieră necorespunzătoare, putând compromite studiul lucrărilor antice. Galeriile zidite pot fi redeschise uşor. Surparea de pe galeria Carpeni poate fi de asemenea înlăturată. Actualmente, la Carpeni se cunoasc patru zone cu lucrări vechi, uşor de vizitat, care pot face obiectul săpăturilor sau pompării. Planurile indică alte lucrări în prezent obturate de ziduri; ele ar merita să fie redeschise. Acest sector este unul din cele mai promiţătoare din întregul district Roşia Montană.

Cuprins
Reţelele miniere antice. Misiunile arheologice franceze 1999-2001
Béatrice Cauuet , Bruno Ancel , Christian Rico , Călin Tămaş
Cadrul cercetării	Sectoarele Orlea-Ţarina-Carpeni
Cadrul geologic	Sectorul Coş
Contextul geologic de la Roşia Montană	Bilanţul prospecţiunii şi explorării
Masivul Cârnic	Însemnătatea săpăturilor
Masivul Cetate	Lista ilustraţiilor
Sectorul Hăbad
Sectoarele Orlea-Ţarina-Carpeni Sectorul Orlea se dezvoltă la nord de zona de jos a Roşiei Montane. O mare parte a versantului este acoperit de o acumulare haotică de halde mai noi sau mai vechi, parţial acoperite de vegetaţie, parţial descoperite şi brăzdate de torenţi. Sectorul Ţarina prelungeşte în amonte sectorul Orlea. Vegetaţia prezentă din abundenţă la suprafaţa acestui sector minier nu permite o interpretare adecvată a peisajului. Sectorul Carpeni se desfăşoară de asemenea în partea joasă a Roşiei Montane, pe malul stâng al văii Roşia. Harta lui Pošepny (1868) nu indică nimic pentru sectorul Orlea-Ţarina-Carpeni. Această zonă urbanizată se pretează mai greu unor observaţii de suprafaţă. Au fost prospectate sumar înălţimile sectorului Orlea, unde recent au fost amenajate o serie de căi de acces. Debleurile miniere sunt considerabile. Au fost reperate zone de tranşee acoperite în zonele împădurite, precum şi orificii cu tiraj evident. În viitor acest sector va fi obiectul unor investigaţii aprofundate. În ceea ce priveşte subteranul, în vechime, galeria Ghimpele (sau Sf. Andrei) a intersectat lucrări antice la cota 810. La începutul secolului al XX-lea şi până de curând, lucrările care au pornit din galeria de bază Sf. Cruce din Orlea (715), au intersectat lucrări vechi, mai ales în sectorul Ţarina şi limitele sale. Planul din 1941 indică şase galerii în Orlea, una în Carpeni şi patru în Ţarina, toate fiind situate mai sus de cota 750. Acest ultim sector a fost exploatat de asemenea prin numeroase galerii de la nivelul Sf. Cruce din Orlea. Planul din 1992 arată patru galerii la Orlea şi două la Ţarina, pe lângă galeria Sf. Cruce. După cum se observă pe planuri, sectorul Ţarina este întotdeauna cel mai intens exploatat. Peste treizeci de filoane orientate nord-sud au fost denumite cu numere, pentru a le putea departaja mai uşor. Acest sistem filonian paralel este intersectat de un filon orientat est-vest, denumit filonul Crucii. Aceste corpuri de minereu au fost identificate şi exploatate prin două niveluri inferioare orizontului de bază, respectiv -30 şi -60, actualmente inundate prin nivelul Sf. Cruce (715) şi nivelul superior Racoşi (750). Prospecţiuni de suprafaţă De-a lungul văii Roşiei, zona fiind intens locuită, este imposibilă identificarea vestigiilor extracţiei miniere. S-a efectuat o recunoaştere a versantului la nord de Orlea, într-un perimetru fără acces direct şi fără vegetaţie. De departe se observă zone brăzdate de torenţi, situate deasupra muzeului din Roşia Montană: este vorba cel mai adesea de modificări ale solului amplificate ca urmare a trasării unor căi de acces spre locaţii de sondă, dar şi de halde. Spre înălţimi este vizibil un câmp de halde în amestec cu blocuri de rocă, foarte complex, fără îndoială remaniat, în care s-au pus în evidenţă câteva culoare de intrări de galerii. Mai sus şi mai spre vest se ajunge într-o zonă împădurită, cu lucrări de suprafaţă: şanţuri, gropi, puţuri prăbuşite prin care uneori se poate penetra în subteran. Acest sector merită o prospecţie susţinută, dar este preferabil să se găsească mai întâi documente de arhivă pentru localizarea lucrărilor mai noi. Investigaţii subterane În cursul campaniei 2000, pe parcursul mai multor zile, s-au realizat prospecţiuni în aceste sectoare, pornind de la galeria Sf. Cruce. Dintre dificultăţile majore întâmpinate în cursul explorării menţionăm inexactităţile majore ale planul nivelului 714 care nu concordă cu realitatea, frecvenţa mare a surpărilor în sectorul Ţarina şi absenţa unei baze topografice pentru lucrările dezvoltate în partea superioară a acestui sector. Cu siguranţă aceste planuri există, întrucât în lungul pereţilor galeriilor sunt prezente urmele probelor brazdă ale prospecţiunilor geologice recente. În subteran, la nivelul galeriei Sf. Cruce, s-a remarcat că unele dintre galeriile zidite anterior au fost redeschise. Aceasta ne-a permis să executăm recunoaşteri importante ale lucrărilor antice, a căror stare de conservare şi posibilităţi de acces permit planificarea unor lucrări arheologice şi de evacuare a apelor de mină cu perspective foarte promiţătoare. Aceste zone trebuie păstrate intacte în aşteptarea unor săpături arheologice şi ar fi de deplâns degradarea acestora prin recoltarea de probe brazdă sau amenajarea de noi săli de foraj, al căror debleu este stocat de obicei în lucrările învecinate. Propunem de asemenea redeschiderea galeriei Sf. Andrei (810) care a intersectat lucrări antice în care s-au descoperit tăbliţe cerate. În sectorul Orlea se găseşte o impresionantă reţea a minei turistice Alburnus Maior. Aceste lucrări se pretează la o analiză arheometrică (topografie detaliată şi studii de parament). Spre partea superioară a fost descoperită o lucrare de dimensiuni reduse, la nivelul Racoşi, unde o galerie modernă intersectează o galerie antică invadată de nămol care comunică cu un plan înclinat antic, în aceeaşi stare. Se impune continuarea cercetărilor în acest sector, condiţionate într-o oarecare măsură de absenţa planurilor nivelurilor principale. Înspre Cetate s-a remarcat o galerie zidită redeschisă care permite accesul într-o reţea de galerii care se întinde sub Carpeni şi deserveşte şantiere verticale moderne şi vechi. A fost descoperit un şantier vertical impresionant, umplut parţial cu rambleu stivuit şi susţinut cu armături vechi. La câţiva metri, o galerie modernă a intersectat extremitatea unui alt şantier vechi a cărui prelungire a fost inundată. El oferă toate condiţiile pentru o pompare uşoară. Aceste lucrări vechi sunt indicate pe un plan al Mininvest (nr. 84161) ca "lucr. Romane"; au fost identificate aprox. zece. Una dintre ele era deja cunoscută: scara de serviciu care urmăreşte un plan înclinat antic. Cu lucrările inventariate în 2000 şi cu cele citate în bibliografie, în zona Ţarina există peste douăzeci de lucrări antice cunoscute sau potenţiale. Bibliografia semnalează lucrări vechi pe mai multe filoane. Dintre acestea am regăsit doar unul singur, care însă a dat o datare de epoca pre-romană (dacică?) (Fig. 15). Aceste lucrări (galeria şi planul înclinat armat) se pretează cu uşurinţă la investigaţii arheologice. Explorarea întregului sector trebuie continuată, cu condiţia de a avea acces la planurile orizonturilor principale. Sectorul Orlea-Ţarina-Carpeni merită prin urmare un examen mai aprofundat. Trebuie totuşi să se asigure de la bun început ca sălile de foraj să nu fie amplasate într-o manieră necorespunzătoare, putând compromite studiul lucrărilor antice. Galeriile zidite pot fi redeschise uşor. Surparea de pe galeria Carpeni poate fi de asemenea înlăturată. Actualmente, la Carpeni se cunoasc patru zone cu lucrări vechi, uşor de vizitat, care pot face obiectul săpăturilor sau pompării. Planurile indică alte lucrări în prezent obturate de ziduri; ele ar merita să fie redeschise. Acest sector este unul din cele mai promiţătoare din întregul district Roşia Montană.
Note de subsol
1. Cercetătoare C.N.R.S. (Centre National de la Recherche Scientifique), arheolog la U.T.A.H (Unité Toulousaine d'Archéologie et d'Histoire), Universitatea Le Mirail, Toulouse (Franţa); coordonatoarea misiunilor franceze la Roşia Montană. 2. Muzeograf la Serviciul Cultural al oraşului Argentičre-la-Bessée (Franţa). 3. Conferenţiar la Universitatea Le Mirail, Toulouse; arheolog în cadrul U.T.A.H. (Franţa). 4. Şef lucrări, Departamentul de Geologie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca (România).